…
Şi parcă dimineaţă,
Tu… spuneai
În timp ce pregăteai
Cafea cu gust de mucegai
Că eu sunt primul tău barbat
ce-a adormit la tine-n pat.
Ce-mi mai aduc aminte
nu e mult,
Un pat… cu un cearşaf…
nu nou, dar proaspat apretat
şi vocea ta ce ne’ncetat…
cum despre doi copii ce iţi doreşti
de la bărbatul ce-l iubeşti,
adică… eu.
-…
În ziua aceea-m stat cam pân’ la prînz
tot încercând să te opresc de plâns
că până-n seară nici nu-ncape gând
şi-am să mă-ntorc.
Dar am uitat adresa ta
În cafeneaua unde m-am oprit să beau
Trei beri si un pahar de vin…
Ca să te uit.





frumos…
frumos?! eu zic genial
Superba fotografia, dar si poezia… este scrisa de tine?
Toate cele bune!
da, e scrisa de mine, pe cand ma credeam poet
Multumesc